Plugușorul este unul dintre cele mai vechi obiceiuri de Anul Nou din România, consemnat în materialul publicat pe 31/12/2025 (importat în baza de date la 01/01/2026). Tradiția are loc în mod obișnuit în seara de 31 decembrie și poate continua în dimineața zilei de 1 ianuarie; urătorii pornesc „după lăsarea serii, înainte sau după miezul nopții” sau dis-de-dimineață pe 1 ianuarie.
Grupurile variază numeric: de la „câțiva” participanți până la „zeci” de flăcăi sau copii în unele sate. Textul Plugușorului invocă munca agricolă — arat, semănat, recoltă — și mijloacele tradiționale folosite: clopoței, bice, buhai și obiecte simbolice.
În trecut, cetele erau formate mai ales din flăcăi necăsătoriți; astăzi pot participa băieți, fete, copii și adulți. Gazdele răsplătesc urătorii cu colaci, mere, nuci, bomboane sau bani, semn al schimbului ritualic de daruri pentru belșug.
Originea este strict agrară, legată de dorința de a atrage rodnicia pământului; ulterior, obiceiul a fost suprapus elementelor creștine ale sărbătorilor de iarnă. Materialul subliniază că Plugușorul nu e doar divertisment: e „o legătură puternică între om, natură și ciclul agrar”.
Sursele menționate includ publicația regională stiridinbucovina și referința Topingrediente.ro. În condițiile urbanizării, obiceiul persistă ca formă de memorie culturală, iar variațiile locale păstrează atât versurile clasice, cât și semnificațiile simbolice ale instrumentelor și gesturilor rituale.
