Vicleniile lui Scapin închid ediția 37 a Festivalului de Teatru Piatra Neamț, între omagii aduse legendei scenei

Festivalul de Teatru Piatra Neamț a închis ediția cu numărul 37 după un program intens de 8 zile, cu 23 de spectacole în trei orașe ale județului: Piatra Neamț, Târgu Neamț și Roman. Din total, 20 de reprezentații au fost destinate adulților și 3 spectacole au vizat copiii.

Tema ediției, Teatrul – un dincolo prezent, a fost explorată prin producții locale, naționale și internaționale invitate în cadrul programului coordonat de conf. univ. dr. Paul Chiribuță, cu sprijinul managerului Andrei Merchea.

Scena principală a fost utilizată în Teatrul Tineretului (inclusiv Sala Rotondă), iar în circuitul festivalului au mai intrat Casa de Cultură a Sindicatelor, Sala Polivalentă, Casa Culturii Ion Creangă din Târgu Neamț și Sala de Festivități a Primăriei Roman. Momentele de onoare au scos în evidență bogata istorie a teatrului: 60 de ani de la debutul regizoral al lui Andrei Șerban la Teatrul Tineretului (martie 1966) — onorat cu stea pe Aleea Personalităților în 13 mai; 68 de ani de la prima premieră a Teatrului Tineretului, Vicleniile lui Scapin, în regia lui David Esrig (3 octombrie 1958) — text reluat simbolic în ziua închiderii festivalului; Esrig a fost onorat, în absentia, cu o stea pe 11 mai.

La festival au fost angrenate 22 de teatre invitate, iar echipele lor au contribuit la succesul ediției. În închiderea festivalului, duminică, publicul a avut parte de o ofertă variată: Vicleniile lui Scapin în versiune turcă, în regia lui Vlad Trifaș, la Teatrul de Stat Bursa, Incendii de Mouawad, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu, prezentat la Constanța, plus o reprezentație pentru copii, Harta lui Elian, spectacolul Teatrului Gong Sibiu.

Organizatorii au transmis mulțumiri Consiliului Județean Neamț, Ministerului Culturii, Primăriei Piatra Neamț, partenerilor culturali și mass-media, precum și echipelor din cele 22 de teatre invitate, iar ediția a fost marcată de 6 medalioane și 6 stele dezvelite. Publicul a rămas figura centrală a evenimentului, al cărui puls a evidențiat vitalitatea teatrului românesc.