În cadrul Dialogurilor Teatrului Tineretului, desfăşurate în faţa publicului suceavean, Paul Chiribuţă, actor, regizor şi pedagog, a împărtăşit reflecţii despre arta actorului şi despre raportul dintre adevăr, ficţiune şi mise-en-scène. El subliniază că adevărul pe scenă nu este o reproducere a vieţii, ci un adevăr construit în clipa teatrală, prin filtrul artistic al realităţii, astfel încât publicul să perceapă ceea ce se întâmplă pe scenă ca fiind viu.
Diferenţa dintre viaţa cotidiană şi lumea scenei poate să se estompeze dacă se amestecă prea tare adevărul cu falsul; însă un fals bine orchestrat poate crea senzaţia unui adevăr narativ. Se aminteşte de Peter Brook ca reper: întreţinerea viului rămâne una dintre cele mai mari provocări ale actorului pe scenă.
Replica trebuie să ajungă la spectator, fiind un vehicul de sens, nu doar o linie pe o bucată de text. Interviul mai abordează şi rolul umbrei în teatru, precum şi necesitatea de a renunţa la clişee pentru a păstra omul adevărat în reprezentaţie.
În final, Chiribuţă, prin multiplele sale roluri, propune o imagine a teatrului ca spaţiu în care disciplină, spontaneitate, tradiţie şi inovaţie se împletesc, oferind un reper pentru reprezentaţiile viitoare pe scenele din judeţul Suceava.
